Trăieşte-ţi clipa.

Am stat câteva zile şi m-am tot gândit,cum ar fi dacă mâine ar fi ultima zi.Şi am realizat că trebuie să nu ne dăm bătuţi,nu trebuie să lăsăm mâinile în jos.Pentru că cel care a fost înfrânt într-o bătălie,nu a pierdut tot războiul.Deci,merită să ne bucurăm de viaţă.Pentru că mâine poate să nu mai fie.Există cazuri în care astăzi arde omul ca lumânarea-n plină viaţă şi mâine nu se mai trezeşte,se stinge ca un chibrit nefolositor.Da,ştiu că sună a aberaţie totală,dar...asta e.Eu,am realizat că mai am multe de trăit,de învăţat,de pierdut şi nu în ultimul rând -de câştigat.Până nu fac tot ce mi-am propus,nu mă las bătută.În primul şi-n primul rând TREBUIE să învăţ să gătesc.Nu,nu pentru mine.Pentru El,ştiu prea bine cât de mult îşi doreşte să luăm micul dejun,prânzul şi cina-împreună,ACASĂ.Dar,asta poate să mai aştepte.Că poate uit peste ani  şi m-ai bine învăţ când e momentul.Mai bine spus,când o să-mi fie foame şi mama n-o să mă m-ai cheme la masă.Îmi doresc să vizitez Dubai-ul,clădirile alea nespus de înalte,nisipul fierbinte,lumea aceea arabă,femeile care n-au voie să privească în ochii unui bărbat străin,straiele acelea negre până-n pâmânt,ceva straniu pentru mine.Eu una n-am înţeles niciodată lumea arabă,dar m-a fascinat din totdeauna.Cum poţi să-ţi împarţi soţul cu încă vre-o două,trei,patru soţii??Da,adică bărbaţii au toate drepturile,dar femeile sunt egale,toate fiind roabele soţilor perfecţi.Şi mai vorbesc ei de egalitate,da,soţiile stau în rând pentru a se culca cu bărbatul lor.Şi în fine,îmi mai doresc să sar cu paraşuta,chiar de mi-e frică de înălţime.Vreau să te sărut în ploaie ore-n şir,indiferent cât de mult îmi place ploaia sa nu mă vait că mi-e frig.Mai vreau şi-o văcuţă de pluş pentru colecţia mea şi un acvariu cu piranii.Să-i hrănesc eu zi de zi,să observ caz real,cum acele prădătoare se luptă pentru bucăţica lor.Oamenii au de învăţat multe de la ei,părerea mea.Îmi mai doresc un ineluţ micuţ pe mână şi atât.E tot ce mi-aş putea dori.
Astăzi facem 2 ani şi 3 lunişoare.Tu eşti departe,prea departe.Dar,când vii sărbătorim cu siguranţă.Pentru început m-aş mulţumi c-o îmbrăţişare,iar după cine ştie...Acum sunt singură şi simt că-mi lipseşti.Nu te-aş schimba cu nimic în lume,nici pentru Dubai,nici pentru 100 de ani.
Vreau să le trăiesc pe toate la rândul lor şi numai alături de tine,iubire.

                             

                             Şi totuşi viaţa-i un joc,iar dacă pretinzi să trăieşti...joacă-l frumos.